Mestecatul face parte din viața noastră de zi cu zi. Mestecăm de fiecare dată când mâncăm ceva. Mestecăm gumă atunci când ne plictisim. Ronțăim capătul creionului atunci când ne concentrăm. Exemplele pot continua. Dacă nu ai acest obicei chiar tu, există șanse mari să-l fi întâlnit la un adult sau la un copil. Dar totuși, de unde vine acest obicei? Ce înseamnă ronțăitul pentru marea majoritate și cum poți controla când îl faci? Citește mai departe pentru a afla.
Mestecatul și ronțăitul – diferențe
Ronțăitul și mestecatul sunt acțiuni foarte asemănătoare, dar care au efecte complet diferite. Mestecatul, de exemplu, este o parte esențială a digestiei. Dincolo de fărâmițarea alimentelor pentru a fi mai ușor de înghițit, mestecatul ajută și la relaxarea mușchilor stomacali. Acest lucru, la rândul său, ajută la trecerea alimentelor prin sistemul digestiv, pentru a asimila nutrienții de care ai nevoie.
Ronțăitul, pe de altă parte, este un comportament pe care îl observăm cu precădere în perioadele de stres sau plictiseală. Dacă mestecatul se întâmplă doar cu alimente, ronțăitul, în schimb poate fi prezent și la obiecte necomestibile. Printre cele mai des întâlnite obiecte folosite în ronțăit sunt capetele creioanelor și pixurilor, șiretul de la îmbrăcăminte, bijuterii sau chiar unghiile degetelor de la mână.
De ce avem nevoia de a ronțăi?
Nevoia de a ronțăi în momentele de stres sau plictiseală se explică prin faptul că acțiunea de a mesteca ajută la concentrare. De aceea, printre cele mai des întâlnite obiecte „ronțăibile” sunt instrumentele de scris. Dar totuși, nevoia este prezentă încă de la începutul vieții.
Bebelușii folosesc ronțăitul pentru a-și alina disconfortul gingival cauzat de ieșitul dinților. Mai apoi, învață să mestece folosind aceeași mișcare.
Odată trecuți de faza aceasta, cel mai des întâlnit motiv pentru ronțăială este stresul sau anxietatea. Această activitate oferă un input senzorial proprioceptiv, adică oferă echilibru și calm, informând creierul asupra mișcărilor efectuate.
Un alt motiv pentru care cei mici ar putea ronțăi, este nevoia de stimulare senzorială, des întâlnită în cazul copiilor din spectrumul autist. Pentru ei, ronțăitul poate fi unul dintre modațitățile prin care pot controla stimularea senzorială, care deseori este copleșitoare pentru ei.
Cum ținem ronțăitul sub control?
Din nefericire, acest obicei poate avea consecințe neplăcute, motiv pentru care este necesar ca acesta să fie ținut sub control. Și totuși, să spui cuiva să nu mai ronțăie nu va funcționa, nu pentru că persoana nu ar vrea, ci pentru că nevoia de a face asta e mai puternică. Un bun mod de a face asta este să îi oferi un medium potrivit pentru a elibera această nevoie și a se putea concentra mai departe pe ceea ce este nevoie.
Recomandarea noastră este să îți îndrepți atenția spre Krypto-Bite, Saber Bite, Ice Cream,accesorii care pot fi purtate în jurul gâtului, și care pot fi folosite pentru a calma nevoia de ronțăit. O altă opțiune pe care ți-o recomandăm este una dintre variantele existente de Grabber, un instrument logopedic cu multiple întrebuințări.
În cele din urmă, însă, este important să găsești metoda care funcționează cel mai bine pentru fiecare persoană în parte. Uneori, acest lucru poate fi rezolvat cel mai corect prin intervenția unui logoped. Din acest motiv, recomandăm vizita către un astfel de specialist.