Nervii Cranieni: Rolul lor în Terapia Logopedică

Nervii cranieni au o legătură strânsă cu mușchii faciali deoarece controlează mișcările și funcțiile acestora. Aceștia  influențează în mod direct funcțiile implicate în vorbire, masticație, deglutiție și mișcările faciale. În cadrul ședințelor de terapie logopedică, evaluarea și abordarea adecvată a disfuncțiilor nervilor cranieni pot face diferența între o recuperare eficientă și una insuficientă.

1. Nervul Facial (VII)

Rolul principal în inervațiile mușchilor faciali îl joacă nervul facial — perechea VII de nervi cranieni și nervul trigemen —V pereche de nervi cranieni (figura 16). 

Nervul facial este un nerv motor – iese din spatele urechii și formează o structură ramificată. Ramurile sale – temporal, zigomatic și bucal, precum și nervii marginali mandibulari și cervicali – inervează toți mușchii faciali mimici, scalpul, porțiunea occipitală a mușchiului occipitofrontal, mușchii auriculari și, parțial alți mușchi.

Așadar, controlează mișcările mușchilor feței, inclusiv cei implicați în expresii faciale, închiderea pleoapelor și mișcările buzelor, și transmite senzații de gust din cele două treimi anterioare ale limbii. Afectarea acestui nerv, poate avea un impact semnificativ asupra pronunției, capacității de a zâmbi, de a realiza mișcări fine ale buzelor, ceea ce face terapia logopedică esențială pentru restaurarea acestor funcții.


2. Nervul Trigemen (V)

Nervul trigemen este un nerv mixt (senzitiv și motor) responsabil pentru senzațiile faciale și funcțiile motorii ale mușchilor masticatori. Nervul trigemen inervează scalpul (altul decât arcul occipital) și pielea feței. Formează trei ramuri( figura 16).

  • Prima dintre aceste trei ramuri este nervul oftalmic (frontal), care inervează pielea frunții și a pleoapei superioare și membrana mucoasă a cavității nazale. 
  • A doua ramură se numește nervul maxilar , care inervează pielea pleoapei inferioare, suprafața laterală a nasului și a buzei superioare, precum și membrana bucală, buza superioară, dinții și gingiile. 
  • A treia ramură este nervul mandibular, care inervează pielea feței sub colțul gurii, partea anterioară a limbii, dinții și gingiile inferioare, glandele salivare și mușchii masticatori ai nervului trigemen.

3. Nervul glosofaringian (IX) și nervul vag (X)

Glosofaringienii (a noua pereche de nervi cranieni) și vagul (a zecea pereche de nervi cranieni) inervează membrana mucoasă a faringelui, epiglota, rădăcina limbii și palatul moale și facilitează actele de deglutiție și articulare.

4. Nervul Hipoglos (XII)

Nervul hipoglos controlează mișcările limbii, un aspect fundamental pentru masticație, deglutiție și articularea sunetelor. Leziunile acestui nerv pot cauza dizartrie (tulburare de limbaj cu substrat neurologic), dispaxie oro-facială și tulburări de înghițire, ceea ce face terapia logopedică și implicit terapia miofuncțională crucială pentru restabilirea funcțiilor limbii.Astfel, mușchii articulatori și mușchii feței, capului și gâtului reprezintă un singur sistem muscular care susține vorbirea.

O înțelegere aprofundată a nervilor cranieni combinată cu masajul facial și utilizarea instrumentelor terapeutice precum Z-Vibe este esențială pentru diagnosticarea și tratarea eficientă a tulburărilor de vorbire, masticație și deglutiție. 
Nervii cranieni joacă un rol critic în controlul musculaturii implicate în aceste procese, iar disfuncțiile la nivelul acestor nervi pot duce la diverse probleme de comunicare și alimentație.